O scurtă istorie a cazurilor de dopaj în tenis. De la Mariano Puerta la Maria Sharapova

• Cupa României, finala: Corvinul - Oțelul, miercuri, 20:30, DGS 1

• Premier League: Manchester United - Newcastle, miercuri, 22:00, DGS 2

Finalist surpriză la Roland Garros în 2005, argentinianul Mariano Puerta a fost depistat pozitiv la un anabolizant, după meciul pierdut în faţa lui Rafael Nadal. În condiţiile în care sud-americanul era la a doua infracţiune, sancţiunea a fost una foarte mare - opt ani de suspendare. Ulterior, aceasta a fost redusă la doi ani, greşelile sale fiind puse pe seama neglijenţei.

Alte două cazuri importante de dopaj din tenis datează din 2013. Croatul Marin Cilic, atunci pe locul 24 mondial, a fost suspendat nouă luni pentru că a utilizat stimulenţi fără să vrea. El a consumat, de fapt, tablete de glucoză al căror conţinut nu-l cunoştea cu exactitate.

El şi-a recunoscut vina şi şi-a bazat apărarea pe absenţa intenţiei de a se dopa, o atitudine care pare asemănătoare cu cea a Mariei Sharapova din primele sale declaraţii. TAS, care decide în ultimă instanţă, i-a redus pedeapsa la patru luni. Anul următor, el a câştigat singurul său turneu de Grand Slam, la US Open.

Sârbul Viktor Troicki, câştigător al Cupei Davis în 2010, a primit la rândul său o suspendare de 18 luni pentru că a refuzat să se supună unei prelevări sanguine la turneul de la Monte Carlo, beneficiind şi el de o reducere a pedepsei la un an, TAS considerând că greşeala sa nu a fost semnificativă.

Bineînţeles, fenomenul nu atinge doar partea de sus a clasamentului. Opt jucători şi jucătoare din toate categoriile sunt actualmente suspendaţi pentru dopaj, între care americanul Wayne Odesnik, care are interdicţie de joc până în 2030 pentru recidivă.

Nu sunt vizaţi însă doar bărbaţii. Există şi cazul bulgăroaicei Sesil Karatanceva, suspendată pentru utilizare de steroizi în 2006, când nu avea decât 16 ani, sau cel al jucătoarei iberice Nuria Llagostera (d-metamfetamină), din 2013.

Tenisul a fost acuzat multă vreme pentru raritatea controalelor antidoping. Puţine cazuri au fost depistate înainte de secolul XXI. Ne amintim, totuşi, de cehul Petr Korda, finalist la Roland Garros în 1992, depistat pozitiv la steroizi în 1998, anul victoriei sale în Openul Australiei. Imediat după aceea, el a părăsit definitiv circuitul.

Alţi jucători au fost descoperiţi că au prizat cocaină, produs considerat recreativ, aşa cum s-a întâmplat cu suedezul Mats Wilander, în 1996. Acelaşi lucru i s-a întâmplat mai târziu şi elveţiencei Martina Hingis, în 2007. Traumatizată, aceasta şi-a încheiat cariera la simplu.

De circa 12 ani, tenisul s-a aliniat standardelor mondiale, aderând la codul Agenţiei Mondiale Antidoping în 2004, apoi adoptând paşaportul biologic în 2013.

Asta însă nu împiedică personalităţi emitente ale acestui sport, precum Roger Federer, să ceară măsuri suplimentare.

"Întotdeauna se poate face mai mult. Controalele trebuie să fie mai frecvente, cu mai multe mijloace. Jucătorii trebuie să simtă că vor fi controlaţi, ceea ce-i va împiedica să aibă gânduri prosteşti. Sunt întotdeauna surprins după o finală când îmi spun "Dar unde sunt controlorii?"", declara elveţianul în noiembrie anul trecut, la ultimul Masters.

AGERPRES

Etichete: maria sharapova , dopaj tenis , mariano puerta

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News