VIDEO REPORTAJ O zi cu Edi Grosu. Incursiune în lumea unui ciclist profesionist

• BASCHET: Fenerbahce - Monaco, miercuri, 20:45, DGS 3

• Champions League: Borussia Dortmund - PSG, miercuri, 22:00, DGS 1

Edi Grosu e cel mai important nume din ciclismul românesc actual. A luat startul în ultimele două ediții ale Turului Italiei, obținând în fiecare an clasări de etapă în primele zece locuri. La Turul Sibiului 2016 a venit cu un obiectiv clar: să câștige cel puțin o rundă, lucru pe care nu-l reușise anul trecut.
Ghinioanele și greșelile s-au îmbinat, însă, din nou pentru sprinterul de la Nippo Vini Fantini, astfel că, la final, a trebuit să se mulțumească doar cu un loc trei în ultima etapă, cu sosire în centrul Sibiului. În prolog a terminat pe 8, după o eroare într-un viraj, în etapa 1, încheiată la sprint, a ajuns abia pe 5, iar la Păltiniș, în ziua cea mai grea a Turului, nu s-a putut implica în lupta cățărătorilor.
Înaintea contratimpului individual de la Bâlea Lac, din penultima etapă, un contratimp atipic, în cățărare, pe 6,8 km, Edi a permis echipei Digi Sport să pătrundă în intimitatea pregătirilor pentru cursă. De la ora trezirii, la 8.30, până la plecarea spre start, în jurul prânzului. Trecând prin pregătirea echipamentului, strictețea alimentației, studiul traseului, alegerea medicamentelor sau a bicicletei de concurs. Totul, în cele mai mici detalii, într-o zi petrecută alături de Edi Grosu și explicată pe înțelesul tuturor. Deci, bine ați venit în lumea unui ciclist profesionist!

Digi Sport: Câte feluri de echipament ai?
Edi Grosu: Am și pentru antrenament, și pentru cursă. Sunt diferite. Cu material mai subțire, mai gros, cu mânecă lungă, scurtă, sau cum e acesta, combinezon complet. Pantalonii la fel. Am mai multe variante în funcție de bazonul pantalonului. Acesta e un model special, conceput pentru mine, personalizat. Mai am unul cu gel, pentru etapele mai lungi, în care stai mai mult în șa. Iar asta e pentru contratimp. Are un bazon total diferit față de celelalte, are doar o parte tare, în rest nu simți nimic.

Încălțămintea cum e?
Fiecare ciclist are papucii (așa le spunem) personalizați. Sunt foarte importanți. Plus că, în interior, fiecare avem făcute special la firma fiecăruia talpa aceasta din carbon, care e luată pe forma piciorului, ca să fie cât mai comod. Un mulaj perfect, individualizat pentru fiecare în parte. Și mai sunt și papucii pentru podium, în caz că ai la ce să-i folosești (râde).

Cât are nevoie să doarmă un ciclist pe noapte?
Cu cât dormi mai mult, cu atât e mai bine. În jur de 8 ore e de ajuns, totuși. Pentru că, dacă dormi prea mult - într-o etapă cum e cea de azi aș fi putut dormi până la 10, spre exemplu – organismul tău poate avea de suferit, poți fi adormit toată ziua.

Ce mănânci înainte de o etapă?
Ieri am mâncat paste și seara, și dimineața. Ca să fiu încărcat cu carbohidrați. Pentru că a fost o etapă lungă. În schimb, azi e nevoie să ai piciorul plin și stomacul gol, cum zicem noi, cicliștii. Fiind o etapă cu efort maxim, dar într-un timp scurt, totul o să-ți vină înapoi în stomac. Așa că trebuie să mănânci puțin și cu mult timp înainte să iei startul. Dar doar mâncare de care ai nevoie. Nu are rost să mănânci 2 banane, spre exemplu, care nu te-ar ajuta cu nimic, doar le-ai avea în stomac, iar sângele, în loc să-ți lucreze pentru picioare, ți-ar lucra în stomac.

Și ce vei mânca azi?
Voi mânca de două ori. Acum, la ora 9.00, merg la micul dejun, iar la ora 10.00 orez, ca să-mi ajungă pe toată durata contratimpului. Iar în timpul concursului mâncăm tort de orez. Ne prepară maseurii în mașina din curtea hotelului tort de orez. Au cumpărat o mașină specială, care-ți fierbe orezul, iar în interiorul lui pun fructe uscate sau biscuiți. Și le taie în bucățele, ca pe niște prăjiturele. E cel mai bun caloric, îți dă cele mai multe calorii.

Micul dejun în ce constă?
Avem cerealele noastre, aduse de echipă la restaurantul hotelului. Apoi lapte de soia, lapte de orez, lapte normal... Iar acesta e suc de sfeclă roșie. Ultimele studii arată că sucul de sfeclă e cel mai bun pentru oxigenarea sângelui și crește foarte mult nivelul de hematocrite. Așa că noi bem în fiecare dimineață. Iar sticluțele acestea sunt făcute special pentru noi, cu o concentrație diferită față de cea din comerț. În plus, mai luăm și magneziu în fiecare zi.

În timpul unei etape obișnuite ce mâncați?
Batoane energetice. Sunt mai multe feluri. Cu carbohidrați la începutul cursei, sau proteice – care pot fi consumate oricând pe durata etapei. Plus geluri, concentrate de zaharuri cu gust de portocale sau alte fructe, care-ți dau energie pe traseu.

Cum arată geanta ta cu medicamente, pe care o iei în fiecare tur la care participi?
Să-ți spun ce am acum la mine, la Sibiu. În primul rând, vitamine. Sunt cele mai importante. A, B, C, D, E... Apoi Claretin, pentru că eu sunt alergic la mai multe, polen, praf... Am multe alergii și mi se umflă ochii des. Apoi somnifere pentru că, atunci când ești foarte obosit, cum eram în Turul Italiei, nu poți să dormi.. Mai am antioxidant, un sedativ natural pe bază de plante... Acestea sunt pentru răceală, tinctură de propolis, mai am aspirine, lentile de contact, nurofen, o cremă în caz că am probleme de la șa, dar conține cortizon și pentru asta am nevoie de rețetă de la medic. Mai am și pentru buze, care se usucă de la vânt, și betadină, pentru că se întâmplă foarte des să cad. Și pulbere, tot pentru căzături. Precum și antidolorifice pe care le folosim chiar în timpul cursei în caz de lovituri. Și albastru de metil... Plus pansamente, pentru că la mine trebuie din belșug la cât cad (râde).

Care a fost cursa în care ai căzut cel mai rău?
În Turul Italiei am căzut de patru ori... Cea mai gravă lovitură a fost când mi-am dizlocat umărul, tot în Il Giro.

Nu capătă un ciclist o doză de teamă pe coborâri după câteva căzături grave?
Sunt foarte mulți rutieri care sunt fricoși, într-adevăr, pe coborâre, deși se antrenează zilnic. Și mulți nu au aceeași naturalețe ca alții în alegerea trasei ideale. De exemplu, dacă stai să urmărești un columbian, mereu îi va fi frică să stea în pluton. Pentru că ei, prin natura lor, sunt cățărători și le place să meargă singuri. Ei spun că la ei nu există etape ca la noi și asta îi împiedică să aibă rezultate bune în Europa. La noi, majoritatea curselor au foarte mult plat înainte și doar sosirea pe munte. La ei, dacă e o cățărare de 30 de kilometri, etapa tot 30 de kilometri are. Și pe ei îi dezavantajează asta. Pentru că ritmul pe plat e diferit de al lor. Dacă te duce cineva cu 50 km la oră și tu ești obișnuit cu 40 km la oră, poți să fii tu cel mai bun cățărător din lume, că ajungi terminat când începe urcarea.

Tu cum ești?
Eu nu am nicio frică. De când eram mic, am făcut mountain bike, pistă, șosea, am o îndemânare destul de bună pe coborâri și, să spun sincer, mie nu mi-e frică de ziua de mâine. Chiar de aceea am și căzut de multe ori. Pentru că, în ciclism, dacă nu ai echipă care să te țină în față, trebuie să riști. Și, dacă nu riști, nu câștigi. Uite câte vânătăi am...

Ce cască vei folosi azi, la contratimp?
Aceasta e o cască specială pentru contratimp, dar nu voi merge cu ea. Nu respiră la fel de mult cum ar respira aceasta, spre exemplu. Care e o cască pentru etape de căldură, e toată găurită. Cea de contratimp e toată închisă. Iar pe cățărare ai nevoie să respire capul destul de bine. Iar la contratimpul de azi, care e atipic, 7 km în cățărare, o să folosesc o cască mixtă, pentru sprinturi, cu câteva găuri, dar aerodinamică.

Ai suferit vreodată de frig în vreo etapă?
Da, sigur. În Turul Italiei, spre exemplu, toate etapele montane erau la peste 2.500 m – 2.700 m altitudine. Iar pe coborâre era foarte frig. Și de multe ori riști să nu ajungi să iei tricoul cu mânecă lungă sau ziarul de la maseuri. Pentru că dacă ești într-un grup rămas în spate și e o singură mașină în cursă, nu mai apuci, îl iau cei din față, așa că mulți rămân fără...

Ce-ți pui în rucsacul pentru cursă?
În primul rând combinezonul. Apoi o pereche de mănuși, șosete și acest dispozitiv pentru măsurarea pulsului pe kilometru. E foarte important la contratimp să-ți monitorizezi wații sau viteza, pentru că, dacă pleci foarte tare, poți să faci 2 km foarte puternici, iar dup 7 km, cât are azi proba, poți să ajungi la 10 minute de primul clasat dacă nu ai toate informațiile astea. Apoi o șepcuță să mă încălzesc, un tricou tot pentru acest lucru, tricoul de luat pe dedesubt și papucii de ciclism. Pe care dacă i-am uitat acasă... Mai avem o pereche de rezervă în sacul de frig, te salvezi cu asta. Dar dacă ai uitat și sacul, atunci ai o problemă mare... Pentru că pantoful nu se potrivește de la un ciclist la altul. Plus că e talpa aceea, plăcuța, fiecare o are pusă în poziția lui. Colegul meu de cameră, spre exemplu, are plăcuțe mobile. Adică i se mișcă piciorul în pedale. Eu, în schimb, folosesc plăcuțe fixe, adică nu mi mișcă deloc piciorul în pedale. Apoi ochelarii, care sunt foarte importanți. Căștile de muzică pentru încălzire, pentru că în acele momente trebuie să fii relaxat și detașat de ce e în jurul tău. Și cam asta ar fi... Acum sunt pregătit să plec.

Cum arată stafful tehnic al echipei tale?
În acest tur avem 5 oameni. Doi mecanici, doi maseuri și un director sportiv. Dar în Turul Italiei am avut 5 maseuri, un fizioterapeut, 4 mecanici, 3 directori sportivi și o secretară care să se ocupe de logistică, pentru că în fiecare zi ne cazam în alt oraș, nu ca aici.

Cu ce biciclete veți rula azi?
Majoritatea colegilor mei au optat pentru o bicicletă normală, fără roți speciale de contratimp. Și fiecare ciclist are o bicicletă de rezervă, care vine cu mașina echipei în cursă. Sunt mai multe variante de roți. Cu lățimea foii de 80 mm, 50 mm și 35 mm, ultimele fiind pentru cățărare. Plus roata de contratimp, toată o foaie, dar la un contratimp montan nu o folosește nimeni. Pentru că e mai grea și nu te ajută. Nici la prolog nu am utilizat-o, pentru că era un traseu tehnic în care trebuia să lansezi de multe ori și nu te ajuta. E bună într-o etapă de contratimp foarte plată, în care trebuie să menții aceeași viteză înaltă, peste 50 km pe oră.

Cât costă bicicleta pe care o folosești în cursă?
În jur de 7.500 de euro. Dar pentru public e mai mult, pentru că cei care le fabrică sunt și sponsorii noștri, așa că avem prețuri preferențiale. În comerț ar fi în jur de 14.000 de euro, adică dublu.

Ce e mai nociv pentru un ciclist? Mâncarea de la fast food, alcoolul sau sexul?
Cred că alcoolul. Apoi mâncarea. Iar sexul în funcție de cum ești obișnuit. Dacă nu-l faci niciodată și-l faci doar în timpul concursului, îl simți. Dacă faci regulat, nu cred că te afectează. Există cicliști care vin cu prietenele sau se întâlnesc acolo și clar, trei săptămâni e destul de greu... În schimb, există și cicliști care nu fac pe toată perioada turului. Eu am avut o perioadă de 2 luni de pauză înainte de Turul Italiei, pentru că preparatorul meu fizic spune mereu că, pentru a pregăti un mare tur, trebuie să stai două luni în abstinență, iar pentru o mare clasică – o lună.

Cât de mult folosiți comunicațiile radio din timpul cursei?
Foarte mult. Primim stațiile în fiecare zi înainte de start, pentru că le încarcă în fiecare noapte. Prin ele primești informațiile importante de la directorul sportiv. Există frecvențe diferite. Pe o frecvență primește toată echipa aceleași informații, iar apoi sunt cele individuale, când poate directorul sportiv să comunice doar cu tine. Asta se întâmplă mai rar. Cum a fost în Turul Italiei, când îi spunea lui Cunego lucruri mai importante pe munte, sau mie la sprint.

Anul acesta, nu ați mai venit cu bus-ul echipei.
Nu. Avem doar micul camper. Dar avem de toate în el. Baie, duș, bucătărie... E conectat la curent electic și se încarcă stațiile de care vorbeam. Și se pot întinde paturile acestea. De exemplu, cum plecăm spre startul de la cascada Bâlea, o să ne întindem în paturi până ajungem. Sunt cinci paturi, pentru fiecare ciclist din echipă. Mai avem mașină de cafea aici, frigider, mașină de spălat și mașinăria de orez de care ți-am zis la început.

Ce se află în bidoanele din care beți în timpul etapei?
Se prepară înainte de etapă diferite compoziții. În funcție de cât de cald e. Cu malț, apă, săruri minerale și un power drink, un mix între cele trei.

Care e ultimul lucru pe care-l faci înainte să pleci în cursă?
O să mănânc un baton și un gel chiar în apropierea startului, ca să am energie. Și cam asta e tot... Așa că sper că v-am putut fi de folos cu aceste amănunte și vă aștept pe toți pe străzi!

Etichete: edi grosu , video reportaj edi grosu , reportaje si interviuri

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News