VIDEO Primul interviu al lui Liță Dumitru după ce a fost operat de cancer: "Mi-a fost frică să nu mor!"

• SuperLiga: Farul - Sepsi, vineri, 20:00, DGS 1

• Liga 2, play-off: Șelimbăr - Gloria Buzău, vineri, 17:00, DGS 1

Dacă s-ar face un sondaj cu întrebarea ”Cine este Liță Dumitru?”, probabil că majoritatea covârșitoare ar răspunde: ”Un bătrânel cu părul alb care se ia de Steaua”. Pe locul doi, la mare distanță, ar urma: ”Antrenorul de la copii și juniori la Chiajna”. Abia apoi, în câteva amintiri răzlețe, ar fi ”unul dintre cei mai mari fotbaliști români din istorie, cel care l-a ținut pe Pele la Mondialul din Mexic, fostul căpitan al Stelei de la finalul anilor 70, jucător cu 54 de meciuri la echipa națională”.

De la începutul acestui an, ar putea fi adăugat un nou răspuns: ”Cel care a fost operat de cancer la prostată și a trecut, plin de teamă, pe lângă moarte”.

Digi Sport: În primul rând, cum vă simțiți?

Liță Dumitru: Foarte bine. Operația a decurs normal, totul e ok acum.

Să începem cu începutul. Cum ați aflat că aveți cancer?

Eu mai făceam așa, analizele, din când în când, la policlinica de la noi. Aici există un asistent care mi-e simpatic, Andrei, mâna dreaptă a doctoriței de la echipă. Iar el i-a spus: ”Doamna doctor, hai să-i facem lui Nea Liță PSA (n.r. - antigen specific prostatic), că e bătrân, are peste 60 de ani, și doamne ferește să nu aibă ceva!”. Așa, fără niciun simptom de-al meu și fără să-i spun eu ceva. A fost doar inițiativa lui.

Și i-ați urmat sfatul?

Da. Mi-am făcut analizele și m-a chemat doamna doctor. ”Dom' profesor, vedeți că nu au ieșit bine! PSA e mare!”. ”Adică? Ce înseamnă asta?”, m-am speriat. ”În prostată există infecție. Vă dau telefonul dlui Jinga, specialist în urologie la Spitalul Panduri. Dar nu intrați în panică, nu e nimic tumoral”. Așa că mi-am mai revenit. După aceea, discutând însă cu prieteni, mi-au zis: ”Bă, vezi că a vrut  doar să te încurajeze”. Îți dai seama, iar am căzut la pământ... M-am dus la dl. Jinga, m-a consultat. ”Domne', totul e în regulă, canalul nu e obturat, dar aveți o tumoare la prostată”. ”Cum tumoare?”, m-au luat iar transpirațiile. ”Păi ce ați auzit, o să vă dau un tratament, iar dacă nu dă înapoi trebuie să facem biopsie”. Nu a dat înapoi, așa că am făcut biopsie, iar după patru săptămâni a venit și rezultatul final: cancer la prostată malign.

Care a fost prima reacție pe care ați avut-o?

(îi dau lacrimile) Eu nu am fost niciodată bolnav... Am zis: ”Mă, nu cred că am eu cancer...”. Dar când am văzut că actele au demonstrat-o... Dacă Dumnezeu așa a hotărât, nu am ce să fac. M-am panicat. ”Ce-o să fac eu? Oare se scapă, nu se scapă de cancer la prostată?”. Toți îmi spuneau să gândesc pozitiv, că e o boală care te macină psihic. Dar e foarte, foarte greu să gândești pozitiv... ”Eu alerg de trei ori pe săptămână, joc tenis, sunt puternic! Nu am cum să am cancer!”, i-am zis dlui doctor. ”Nea Liță, cancerul nu ține cont de asta...”. Eu nu am făcut rău oamenilor, am încercat să-i ajut cum am putut... Și nu înțelegeam de ce mi se întâmpla mie asta... Tremuram tot când am aflat. Am sunat-o pe nevastă-mea: ”Vino repede, te rog...”.

Cine a fost mai tare, ea sau dvs?

Ea a fost mult mai tare...

În ce stadiu era cancerul?

Dl. Jinga mi-a zis :”Domne, daca mai stateai o lună și jumătate, ajungea la oase”. Atat de rapid a fost.

Deci, se poate spune că acel băiat care a insistat să vă faceți analizele fără niciun motiv anume poate v-a salvat viața?

Așa este... (începe să plângă). I-am mulțumit zilele trecute...

Cum ați ajuns să alegeți Germania pentru operație?

Dl. Jinga, când mi-a văzut biopsia, mi-a zis: "Nea Liță, eu pot să-ți fac operația cu bisturiul și ai șanse, nu ești bătrân, ești sportiv, nu ești gras... Corpul va rezista sută la sută la anestezie. Dar aparatul Da Vinci cu care vrei tu să te operez nu mai funcționează. Deci există aparatul acela, dar nu poate fi folosit... Nu pot spune motivele, dar dacă aveți relații, mai bine duceți-vă să vă operați-vă în Germania". Atunci am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe fostul primar din Wurzburg, care mi-e prieten. L-am rugat să se ducă la doctorul Riedmiller, să mă programeze pentru că am cancer la prostată.

Când ați ajuns acolo?

La o săptămână după ce am vorbit, am și fost primit la consult si la analize. O zi întreagă, de la 8 dimineața la 6 după-amiaza m-au tot controlat. Mi-au făcut rontgen la prostată, rinichi, stomac, creieri, oase, mi-au făcut peste tot. Și totul depindea de o singură chestiune. Să nu fie metastază. Dacă era metastază, îmi spuneau să mă întorc acasă, că nu aveau ce să-mi facă... A fost o zi cum nu vreau să-mi aduc aminte. Îți dai seama ce înseamnă să aștepți cu orele un rezultat de care depinde viața ta? Dacă era cumva, eram gata... M-am rugat la Dumnezeu măcar să pot ajunge acasă ca să mai rezolv câteva probleme repede și apoi ce-o vrea Dumnezeu.

A fost acesta cel mai greu moment din viața dvs?

Cel mai greu, cel mai greu. Te puteai aștepta la orice. Am trecut prin multe, am avut accidentări, am avut adversari din cei mai tari, Pele, Cruyff, dar nimic nu s-a comparat cu ce am trăit acum. Oricum, să știi că spiritul învățat în atâția ani ani ca sportiv m-a ajutat să mă lupt cu acestă stare de frică.

E diferență atât de mare între clinica din Germania și ce e în România?

Nu se compară. Acolo, sala era cât un teren de fotbal. Arăta mult mai frumos decât o farmacie. Mă felicit că am ales să mă operez acolo, într-un fel cred că mi-a salvat viața. Profesorul Riedmiller m-a operat cu bisturiul, a spus că preferă așa în loc să folosească aparatul, și am mers pe mâna lui. Și a reușit. Mi-a scos cele două puncte din prostată. Unul era de 2 mm în zona 10 a prostatei, celălalt de 5 mm în zona 12 a prostatei. 

Cum a fost perioada după operație?

A fost greu, greu de tot. Am avut tensiune 20 cu 10, am aiurat mult. Vreo 4-5 zile după operație m-am chinuit mult. Soția mea stătea lângă mine și-mi spunea: "băi, ai vorbit numai prostii aseară". Mă certam cu ea fără să-mi dau seama, iar apoi îmi ceream scuze: "Te rog frumos să mă ierți, habar nu am, habar nu am ce am zis sau ce am făcut". Țin minte că în a șasea zi m-a apucat tensiunea și mi-au dat o pastilă de somn. Și tot discutam cu ea, o certam, iar deodată am adormit. Când m-am trezit, nu știam cine sunt, unde sunt... Eram inconștient.

Bănuiesc că v-a costat destul de mult.

Primarul mi-a zis că va fi 10.000 de euro operația. Și 500 de euro analizele. Profesorul Riedmiller mi-a zis să plătesc banii înainte, că operația nu are altfel loc. "Dacă aduceți banii marți, miercuri vă internez, iar joi vă operez", mi-a spus. Aveam la mine 12.000 de euro, bani pe care i-am împrumutat. Eu nu am avut bani de operație, am avut doar 2.500 de euro banii mei.

Păi și ce ați făcut?

I-am dat telefon lui Gardoș, care a fost copilul meu aici, la Chiajna, și l-am rugat să facă o campanie dacă poate să strângă bani de operație pentru mine. Iar el mi-a zis: "Nea Liță... (se oprește, pentru că îi dau lacrimile). Nea Liță, dacă-mi dai voie dumneata (se oprește din nou) îţi fac eu rost de bani într-o săptămână. Indiferent cât costă operația. Pentru început, dă-mi contul și-ți trimit 1.000 de euro. Iar apoi, dacă dumneata îmi dai voie, plătesc eu tot. Am vorbit cu soția, însă, și am zis să nu obligăm, totuși, băiatul.

Și cine v-a mai ajutat?

Clubul, Mircea Minea m-a ajutat, nu m-a lăsat niciodată. Deci am reușit eu să strâng, cum necum, 12.000 de euro și am plecat. Știind că atât costă. Problema a apărut când am ajuns acolo. Profesorul a făcut socoteala din nou și, pentru că i-a șters pe alții de pe listă și m-a pus pe mine, a costat în final 21.800 de euro. Și cu 500 analizele, 22.300 de euro. Bani pe care nu-i aveam, așa că am intrat iar în panică. Nu credeam că mai pot face rost de atât... Numai că Ionel, prietenul meu de acolo, mi-a spus: "stai liniștit, că eu am banii ăștia și pentru viața ta fac orice. Plătim și după ne descurcăm noi...". Deci el m-a ajutat cel mai mult. Plus Gardoș cu 1.000 de euro, domnul Minea, Gigi și cam atât.

Gigi Becali? Nu erați în clinciuri cu el?

Am fost, ne mai contram noi când i se părea lui că mă iau de Steaua. Dar când m-am întors eu acum câţiva ani din Germania, l-am sunat și l-am rugat să-mi dea o grupă de juniori la Steaua. Și m-a ajutat și atunci mi-am dat seama că e altfel decât îmi imaginam eu. Și de atunci am rămas în relații bune. Deci, ca să revenim, eu am făcut rost de bani pentru operația asta de la prieteni. Acum trebuie să-i dau înapoi. Nu știu cum, o să discut cu soția. Dacă reușesc să vând casa, nu ar fi problemă. Dar dacă nu, nu știu...

V-a căutat multă lume în această perioadă?

(îi dau lacrimile) Atâta lume... Nu m-au sunat în viața mea câți m-au sunat acum. Și mesaje... Steliști mi-au dat mesaje... Peste 500 de mailuri am avut cu urări de sănătate. Bine, nu m-a sunat Iordănescu, nici nu mă așteptam, nu m-a sunat nimeni din foștii colegi.

Cum nu v-a sunat Iordănescu? Nu era celebrul cuplu Dumitru-Iordănescu?

Nici nu-i reproșez, pe cuvânt. Am zis de Iordănescu așa, că, na, am fost prieten bun cu el. M-au sunat oameni cu care nu aveam nicio legătură doar să mă încurajeze.

Ați depășit din punct de vedere psihic această perioadă?

Încă nu, mai am sechele. Pentru că am plâns mult... M-am gândit și la ce e mai rău. Am zis că, dacă mă trimiteau atunci acasă, îmi făceam testamentul. Nu am multe, am o casă și vreau să-i revină copilului meu. Și m-am gândit la asta, la fetița mea cea mică, pentru că ei a mai rămas să-i fac un rost. Sincer îți zic, mi-a fost teamă foarte mare să nu mor...

V-a luat prin suprindere apariția bruscă a acestei temeri de a muri?

Da. Eu nu mă gândisem niciodată la așa ceva. Iar când vine, când realizezi că nu o să mai fii, te apucă așa, groaza... Au fost momente de groază... Pentru că e greu, orice vârstă ai avea, să poți să te gândești la moarte. E foarte greu...

Ce urmează acum?

La plecarea din clinica din Germania, doctorul mi-a zis: puteți să vă considerați un om nou născut. PSA e 0,05, toate lucrurile merg spre bine și nu mai aveți cancer.

 Deci, problema a fost înlăturată total?

Total, da.

Și nu mai e niciun risc să reapară?

Doar dacă apare în altă parte. Dar profesorul a zis că nu mai apare. Că dacă era ceva, se întindea, imediat îşi arunca antenele în stânga sau în dreapta. Peste trei luni trebuie să fiu înapoi la un control, să fac poze la prostată și la rinichi. Mi-a dat doar 10 pastile pentru stimularea mușchiului, să reintre în ritm normal, dar doar atât. În rest, niciun tratament, niciun fel de chimioterapie. Doar șase săptămâni nu am voie să fac efort.

Ați și slăbit.

Da, 6 kg. Pentru că din septembrie până în decembrie pe 17 nu am adormit adunate 5 nopți cum trebuie. Nu puteam, pur și simplu. Mă sculam noaptea, mă uitam la TV și mă gândeam aiurea. De aia am și forțat să mă opereze mai repede.

Să schimbăm puțin registrul. V-ați pus la punct cu ultimele noutăți din fotbal? Ce spuneți de venirea lui Marica la Steaua?

E un lucru bun pentru Ciprian. Și pentru Steaua, dar în primul rând pentru Marica. Pentru că nu a mai jucat de vreo 6 luni. Dar e un vârf pe care Steaua nu-l avea.

Ar fi bine pentru Marica să vină și Budescu?

Foarte bine, că l-ar servi cum trebuie. Și o să fie complicat cu Budescu, Chipciu, Popa, Hamroun, Stanciu... Ohoho... E concurență tare. Și vedem cum vor sta lucrurile.

Pe cine vedeți că ar putea pierde echipa?

Oricine, poate chiar și Budescu... Stanciu nu cred, că e într-o ascensiune senzațională. Chipciu, iar, poate să piardă. Dar când o să vadă Chipciu că e concurență mare, atunci o să tragă mai tare, așa că numai Steaua are de câştigat din treaba asta, pentru că există această mare concurență între jucători valoroși de la mijloc în sus și vor juca fotbal adevărat.

Dar și pentru Budescu ar fi bine să vină la Steaua să facă o pregătire cu Neubert?

Sigur. Păi dacă intră pe mâna lui Neubert, probabil că nu o să mai fie atât de gras.

Credeți că ar trebui să facă un efort Gigi Becali și să plătească suma cerută de Astra?

Asta nu... e exagerat. Noi nu avem fotbaliști de 1 milion de euro. Cum era si cu cele 3-4 milioane de euro pentru jucătorii de la Craiova. Vorbim de asemenea sume pentru fotbaliști care nu pot face o preluare corectă...

Nici Ivan nu ar fi fost bun?

Era bine dacă venea la Steaua, dar făcea tușa. Poate doar Vătăjelu să fi putut prinde primul 11 din cei patru de la Craiova, atât...

Cum vi se pare prima de 1 milion de euro promisă lui Marica pentru intrarea în Liga Campionilor?

Eu zic că nu e bine. Că poate apare unul și zice: "bă, câştigi un milion, ia bag-o tu în poartă!". Cu toate că nu ar trebui să fie invidie. Pentru că fiecare are contractul lui pe care l-a semnat. Cum să vrea și el un milion dacă, probabil, nu-l merită? Fiecare primește cât trebuie să primească.

Care a fost cea mai mare primă pe care ați încasat-o dvs. la Steaua?

(râde) Noi câştigam campionatul și cupa, iar apoi mergeam la mare aici, la noi, în țară. Și după 2 săptămâni, veneau la mine Costică Zamfir și Troi: "bă, Liță, dă-mi și mie 1.000 de lei împrumut, că nu mai am, i-am cheltuit pe toți". Deci cam astea erau primele...

Ce i-ar mai lipsi Stelei după ce l-a luat pe Marica?

Un președinte adevărat. Eu l-aș aduce pe Gică Popescu. Dar am văzut că e mai aproape de Hagi. Foarte bine. Mă bucur și pentru Gică, pentru că a reușit la Viitorul. Mi-a plăcut o chestie pe care a spus-o după ce a refuzat oferta de la ruși în iarna asta. Dacă voiau să-mi dea 4 milioane de euro, înseamnă că am devenit și eu antrenor, nu?. A spus frumos Gică... Că deja răutatea românilor începuse să apară, că, bă, regele, că antrenor nu prea... Uite că Gică, ușor-ușor, cu banii lui, a demonstrat că e și antrenor și că scoate și fotbaliști adevărați.

Costel Gâlcă la Espanyol cum vi se pare?

Îmi place de el, e un băiat cuminte și la locul lui. L-am avut coleg la lotul național. Dar parcă e prea mare saltul. De la juniori la Steaua și acum în prima ligă din Spania. E băiat priceput, a făcut treabă bună la Steaua, dar s-ar putea să fie prea devreme.

Ce transferuri ar mai avea nevoie Steaua? Pe ce post?

Fundaș central, cred. Dar am văzut că Reghe a spus că a rezolvat cu Papp... Să vedem...

Dar Momcilovic cum vi se pare?

E un jucător bun, dar mie 絈i plăcea mai mult celălalt de la CFR, Camora.

În încheiere, mai doriți să spuneți ceva?

Da, vreau să le mulțumesc tuturor celor care au crezut în crucea mea și m-au încurajat. Fără ei nu știu dacă aș fi reușit. Și să spun că nu doresc nimănui, nici celui mai mare dușman, să ajungă într-o situație cum am fost eu.

Etichete: lita dumitru , operatie lita dumitru , lita dumitru operatie

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News