Cel mai emoţionant moment al anului! Scrisoarea lui Ronaldinho către el însuşi

• EHF European League: Skjern - Dinamo, marți, 19:45, DGS 2

• Champions League: Bayern Munchen - Real Madrid, marți, 22:00, DGS 1

Ronaldinho ne oferă în debutul lui 2017 un altfel de moment emoţionant: o scrisoare către el însuşi în care aminteşte cele mai importante întâmplări ale vieţii lui. Printre protagoniştii discursului se află şi Lionel Messi, susţine The Players' Tribune.

Citeşte mai jos scrisoare lui Ronaldinho.

"Dragă Ronaldinho de 8 ani,

Mâine, când te vei întoarce acasă de la fotbal, vor fi mulți oameni în casa ta. Unchii tăi, prieteni și alți oameni pe care nu-i cunoști se vor afla în bucătărie. La început, vei crede că ai întârziat la petrecere. Toţi se află acolo pentru sărbători a 18-a aniversare a fratelui tău, Roberto.

De obicei, când ajungi acasă de la fotbal, mama râde mereu și face glume.

De data asta, va plânge.

Și-o să-l vezi pe Roberto. Te va lua în brațe și te va duce la baie, ca să fiți singuri și să puteți vorbi. Apoi o să-ți spună ceva ce n-o să înțelegi.

"A fost un accident. Tata nu mai e. A murit"

Nu o să aibă niciun sens pentru tine. Ce înseamnă asta? Când se întoarce? Cum e posibil ca tata să nu mai fie?

Tata a fost cel care ți-a zis să fii creativ pe terenul de fotbal, cel care ți-a zis să fii un spirit liber pe gazon - ți-a zis doar să te joci cu mingea. El a crezut în tine mai mult ca oricine altcineva.

Când Roberto a început să joace fotbal la profesioniști pentru Gremio cu un an în urmă, tata le-a spus tuturor: "Roberto e bun, dar uitați-vă la fratele lui mai mic care vine din urmă".

Tata a fost un supererou. A iubit atât de mult fotbalul încât chiar și după ce termina programul de la muncă, mergea să muncească la stadionul Gremio, ca steward, în weekend. Cum să nu-l mai vezi niciodată? Nu o să înțelegi ce-ți spune Roberto.

Nu vei simți tristețe imediat. Asta o să vină mai târziu. La câțiva ani după, vei accepta că Tata nu se mai întoarce niciodată pe pământ. Dar ceea ce vreau să înțelegi e că de fiecare dată când ai mingea la picior, Tata va fi cu tine.

Când ai mingea la picior, ești liber. Ești fericit. E aproape ca și cum auzi muzică. Sentimentul ăla te va face să vrei să împărtășești bucuria altora.

Ești norocos pentru că-l ai pe Roberto. Chiar dacă e cu 10 ani mai mare decât tine și deja joacă pentru Gremio, Roberto o să fie mereu acolo pentru tine. Nu o să fie doar un frate, o să devină ca un tată pentru tine. Și, mai mult decât orice, o să fie eroul tău.

O să vrei să joci ca el, o să vrei să fii ca el. În fiecare dimineață, când mergi spre Gremio - o să joci pentru echipa de juniori, în timp ce Roberto o va face pentru echipa mare - o să poți intra în vestiar cu fratele tău mai mare, vedeta. Și în fiecare noapte, când mergi la culcare, o să te gândești: am ocazia să împart camera cu idolul meu.

Nu există postere pe pereți în dormitorul pe care-l împărțiți, e doar un TV mic. N-o să conteze, oricum, pentru că nu o să aveți timp să vă uitați la meciuri împreună. Când nu e în deplasări cu echipa, Roberto te scoate afară să jucați și mai mult fotbal.

Acolo unde trăiești, în Porto Alegre, există droguri și bande și alte lucruri de felul ăsta. Va fi greu, dar cât timp joci fotbal - pe stradă, în parc, cu câinele tău - te vei simți în siguranță.

Da, am zis câinele tău, apropo. E un apărător neobosit.

Vei juca fotbal cu Roberto. Te vei juca și cu alți copii și tipi mai mari din parc. Dar, în cele din urmă, toți vor obosi - și tu vei vrea să continui să joci. Așa că asigură-te că-ți vei lua mereu câinele, Bombom, afară cu tine. Bombom e o potaie. Un câine brazilian adevărat. Și până și câinii brazilieni adoră fotbalul. O să fie excelent pentru a-ți exersa driblingurile și tehnica... și, poate, va fi prima victima a schemei "Elastico".

Peste câțiva ani, când o să joci în Europa, câțiva fundași îți vor aminti de Bombom.

Copilăria o să fie foarte diferită pentru tine. Când vei avea 13 ani, oamenii vor începe deja să vorbească despre tine. Vor vorbi despre talentul tău și despre ceea ce ești în stare să faci cu mingea. La acest moment, fotbalul e încă doar un joc pentru tine. Dar în 1994, când ai 14 ani, Campionatul Mondial o să-ți arate că fotbalul e mai mult decât un simplu joc.

17 iulie 1994 e o zi pe care orice brazilian și-o amintește. În ziua aia, vei face deplasarea cu echipa de tineret a lui Gremio pentru un meci la Belo Horizonte. Finala Mondialului e la TV, Brazilia contra Italiei. Da, exact, "Canarinha" va fi într-o finală de Campionat Mondial pentru prima dată în 24 de ani. Va părea că toată țara s-a oprit în loc.

Peste tot în Belo Horizonte vor fi steaguri braziliene. Nu vor fi alte culori în afară de verde și galben în ziua aia. În fiecare loc din oraș se va putea urmări meciul și va fi plin de oameni.

Te vei uita alături de colegii tăi. După 90 de minute scorul arată 0-0. Meciul merge la penalty-uri.

Italia ratează prima, apoi și Brazilia face același lucru. Apoi Italia marchează... Și apoi... apare Romario. Șutul lui se duce în stânga... lovește bara... și intră în poartă. Băieții din echipă strigă, țipă.

Italia marchează și e din nou liniște.

Branco înscrie pentru Brazilia... Taffarel apără pentru Brazilia... Dunga marchează pentru Brazilia...

Apoi, momentul care nu doar că-ți va schimba ție viața, ci va schimba viețile a milioane de brazilieni...

E rândul lui Baggio pentru Italia și ratează.

Brazilia e campioană mondială.

În timpul celebrării nebunești, va fi clar pentru tine că asta e ceea ce vrei să faci pentru tot restul vieții. O să realizezi, în sfârșit, ce înseamnă fotbalul pentru brazilieni. O să simți puterea acestui sport. Cel mai important, o să vezi câtă fericire poate aduce fotbalul oamenilor de rând.

"O să joc pentru Brazilia", îți vei spune în ziua aia.

Nu toată lumea va crede în tine, mai ales ținând cont de stilul tău de joc.

Vor fi unii antrenori - OK, unul în mod special - care îți va spune să nu joci așa cum o faci. Crede că trebuie să fii mai serios, că trebuie să încetezi să mai driblezi atât de mult. "Niciodată în viața ta n-o să reușești ca fotbalist", îți va spune.

Folosește cuvintele alea ca motivație. Folosește-le ca să rămâi concentrat. Apoi, gândește-te la jucătorii care au jucat frumos - Dener, Maradona, Ronaldo.

Gândește-te la ce ți-a spus Tata, să joci liber și doar să te joci cu mingea. Fă-o cu bucurie. Asta e un lucru pe care mulți antrenori nu-l vor înțelege, dar când ești pe teren, nu vei sta să calculezi. Totul va veni natural. Înainte să ai timp să gândești, picioarele tale au luat deja o decizie.

Creativitatea te va duce mai departe decât calculul.

Într-o bună zi, la doar câteva luni după ce-l vei vedea pe Romario ridicând trofeul CM '94, antrenorul tău de la Grêmio te va lua la el în birou, după antrenament. Îți va spune că ai fost convocat la naționala U17 a Braziliei. Când vei ajunge pe terenul de antrenament din Teresópolis, o să vezi ceva ce n-o să uiți niciodată: Când o să intri la cantină, o să remarci pozele înrămate care atârnă pe pereți - Pele, Zico, Bebeto.

Vei merge pe aceleași holuri cu acele legende. O să stai la aceeași masă la cantină la care au stat Romario, Ronaldo și Rivaldo. O să mănânci aceeași mâncare ca și ei. O să dormi în aceleași camere în care au dormit ei. Când o să pui capul pe pernă, ultimul tău gând va fi: mă întreb care dintre idolii mei a dormit pe perna asta.

În următorii 4 ani, nu vei face altceva decât să joci fotbal. O să-ți petreci viața în autocare și pe terenurile de fotbal. De fapt, din 1995 până în 2003, nu o să-ți iei nicio vacanță. Totul va fi foarte intens.

Dar, când vei împlini 18 ani, vei obține ceva de care tatăl tău ar fi fost foarte mândru. Vei debuta la echipa de seniori a lui Grêmio. Singura parte tristă e că Roberto nu va fi acolo. O accidentare la genunchi va pune capăt carierei sale la Grêmio și va merge în Elveția să joace. Nu o să împarți terenul cu idolul tău, dar ți-ai petrecut atâția ani urmărindu-l pe Roberto jucând încât o să știi ce să faci și cum.

În zilele de meci, te vei plimba prin parcarea unde tatăl tău lucra ca paznic în weekenduri. Vei intra în vestiar unde fratele tău obișnuia să te ducă atunci când erai copil. Vei îmbrăca tricoul albastru-negru al lui Grêmio. Te vei gândi: Viața nu poate fi mai bună decât atât. Vei crede că ai reușit, în sfârșit, pentru că joci la echipa din orașul tău.

Dar nu aici se încheie povestea ta.

Anul următor, vei juca primul meci cu naționala mare a Braziliei. Se va întâmpla ceva amuzant. Te vei prezenta la antrenament cu o zi mai târziu decât colegii tăi. De ce? Vei rămâne să joci un meci cu Grêmio în finala turneului Campionatului Gaúcho contra lui Internacional.

Pentru Internacional va juca Dunga, căpitanul echipei câștigătoare a CM 1994.

O să joci foarte bine în meciul ăsta. Când vei ajunge pe teren în prima zi de anternament cu Brazilia, noii tăi colegi - tipii ăia pe care i-ai văzut câștigând CM 1994 - vor vorbi despre un jucător: copilul ăla micuț cu numărul 10 pe spate.

Vorbesc despre tine.

Despre cum l-ai driblat pe Dunga. Despre golul tău care a adus victoria. Dar nu deveni încrezut, pentru că nu te vor lua ușor. Acesta va fi cel mai important moment din viața ta. Când ajungi la nivelul ăsta, oamenii vor aștepta multe de la tine.

O să continui să joci în stilul tău?

Sau vei începe să fii calculat? Vei începe să joci la sigur.

Singurul sfat pe care ți-l pot da este ăsta: Fă-o în felul tău. Fii liber. Ascultă muzica. Ăsta e singurul mod de a-ți trăi viața.

Să joci pentru Brazilia îți va schimba viața. Dintr-o dată, uși despre care nici nu știai că există vor începe să se deschidă.

Vei începe să te gândești să joci în Europa, unde mulți dintre idolii tăi au mers să arate de ce sunt în stare. Ronaldo își va povesti despre viața la Barcelona. O să-i vezi premiile, Balonul de Aur, trofeele câștigate cu echipa de club. Dintr-o dată, vei vrea să scrii și tu istorie. Vei începe să visezi mai departe de Grêmio. În 2001, vei semna cu Paris Saint-Germain.

Cum pot să-i explic unui copil care s-a născut într-o casă de lemn într-o favelă cum va fi viața în Europa? E imposibil. Nu vei înțelege, chiar dacă-ți spun. Din momentul în care pleci la Paris, apoi la Barcelona, apoi la Milan, totul se va întâmpla foarte, foarte repede. Unii jurnaliști din Europa nu-ți vor înțelege stilul de joc. Nu vor înțelege de ce zâmbești mereu.

Tu zâmbești pentru că fotbalul înseamnă distracție. De ce ai sta serios? Scopul tău e să împarți bucurie. Repet: creativitatea înaintea jocului calculat.

Rămâi liber și vei câștiga Campionatul Mondial cu Brazilia.

Rămâi liber șli vei câștiga Liga Campionilor, titlul în La Liga și în Serie A.

Rămâi liber și vei câștiga un Balon de Aur.

Lucrul de care vei fi cel mai mândru, totuși, va fi să ajuți la schimbarea fotbalului Barcelonei prin stilul tău de joc. Când vei ajunge acolo, Real Madrid va fi forța în fotbalul spaniol. Când te vei despărți de Barcelona, copiii vor visa să joace în "stilul
Barcelona".

Ascultă-mă, totuși. Rolul tău în treaba asta va fi mult mai mare decât ceea ce faci pe teren.

La Barcelona, vei auzi despre copilul ăsta de la echipa de juniori. Poartă numărul 10 la fel ca tine. E mic la fel ca tine. Joacă mingea la fel ca tine. Tu și colegii tăi veți merge să-l urmăriți jucând pentru echipa de tineret a Barcelonei și, o să știi atunci că el va fi mai mult decât un mare fotbalist. Copilul ăsta e diferit. Numele lui e Leo Messi.

Le vei spune antrenorilor să-l aducă să joace cu tine la prima echipă. Când va veni, jucătorii Barcelonei vor vorbi despre el așa cum jucătorii brazilieni vorbeau despre tine.

Vreau să-ți dau un sfat.

Spune-i copilului: "Joacă cu bucurie. Joacă liber. Tot ce trebuie să faci e să te joci cu mingea".

Chiar și când tu vei pleca de la club, stilul liber va continua la Barcelona prin Messi.

Se vor întâmpla multe în viața ta, bune și rele. Dar tot ce se va întâmpla îi vei datora fotbalului. Când oamenii îți vor pune la îndoială stilul sau se vor întreba de ce zâmbești după ce pierzi un meci, vreau să te gândești la o amintire.

Când tatăl tău va părăsi lumea asta, nu o să ai nici un film cu el. Familia ta nu are mulți bani, așa că părinții tăi nu au o cameră video. Nu vei putea să auzi vocea tatălui tău sau să-i mai auzi vreodată râsul.

Însă, printre bunurile sale, vei avea întotdeauna ceva care să-ți amintească de el. E o poză cu tine și cu el jucând fotbal împreună. Tu zâmbești, fericit, cu mingea la picior. El e fericit să te vadă jucând.

Când o să apară și banii, și presiunea, și criticile, rămâi liber!

Joacă așa cum ți-a spus el să joci!

Joacă-te cu mingea!".

Etichete: ronaldinho , ronaldinho messi , scrisoare ronaldinho

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News