Daniel Crista a făcut istorie pentru România chiar dacă a concurat cu roţi „fake” şi în răspărul federaţiei!

• La Liga: Real Madrid - Alaves, marți, 22:30, DGS 2

• Premier League: Tottenham - Manchester City, marți, 22:00, DGS 1

Ciclistul de la Steaua povesteşte tactica ingenioasă, aplicată împreună cu antrenorul grec, care l-a dus pe podium.
Întrebat despre sprijinul federaţiei, Crista spune că Eduard Novak, preşedintele FRC, nu numai că nu l-a ajutat în obţinerea acestei performanţe, dar i-a şi pus beţe în roate de mai mult timp.

În acest moment, nu cu mult înaintea alegerilor federale, în interiorul forului are loc un război dur. Cinci membri ai Consiliului de Administraţie au adresat un memoriu în 12 puncte acuzându-l pe Novak de achiziţii neaprobate de CA, angajări de persoane fără concurs, semnarea retroactivă a unui contract de publicitate care nu s-a derulat, dar a fost plătit, etc. În replică, Novak i-a dat în judecată pe cei cinci.

Bronzul lui Daniel Crista a picat în mijlocul acestui conflict. Cea mai deşteaptă cursă

Cum ai reuşit această medalie în cursa pe puncte? Pare că vine de pe Marte. Noi nu avem un velodrom în toată ţara!

• un pluton ia startul pe distanţa a 160 de ture, la fiecare 10 ture având loc un sprint în care se atribuie puncte; ultimul sprint valorează dublu

Da, nu avem. Încă mă iau fiorii când mă gândesc la ceea ce am reuşit să fac! Cu toate astea îi spuneam lui Iorgos (n.r. Giorgios Giorgiadis) că mă simt bine. Iorgos e antrenorul meu care m-a susţinut mereu, indiferent ce scandal mai era pe la federaţie. La urmărire individuală am reuşit să-mi bat recordul personal. Şi nu eram mai obosit, deveneam mai bun cu fiecare cursă, aveam chiar picioare mai bune. La start cursei pe puncte (Iorgos) mi-a spus să stau liniştit. Ştia că eu vreau mereu să atac. Încercam să-mi spun mie, pentru că mi-e foarte greu să mă stăpânesc, “Stai liniştit, salvează energie, încearcă să faci ceva constructiv în această cursă!”.

După 60 de ture (din 160) am început să “dau” şi eu atacuri, dat fiind că toţi erau obosiţi. Am început să câştig puncte şi să-mi construiesc un clasament. Apoi am urmat un atac al băiatului din Belarus, am dat o tura plutonului (a reuşit să iasă din pluton şi să-l prindă din urmă). Cam cu 19 ture înainte de final am plecat singur-singur de această dată şi am ajuns detaşat. Am luat şi sprintul intermediar şi sprintul final care valora dublu. Mă uitam la panoul care afişa punctele, îmi făceam calcule, mă gândeam "Mamă, ce se întâmplă!". Ştiam că dacă prind plutonul din urmă din nou mă pot clasa pe locul 2. Dar din păcate n-am reuşit, la ultimul sprint au mărit viteza şi am rămas pe 3.

Manual de supravieţuire: cum să obţii o medalie cu materiale de împrumut sau „fake”!

Poate pentru mulţi e bizar să citească postarea ta de după medalie: 'bicicleta de urmărire o am de la un prieten (George Porumb), bicicleta de viteză am cumpărat-o de nu ştiu unde'. Reprezentând România, aceste materiale nu îţi sunt puse la dispoziţie de federaţie?

Am văzut nişte roţi de la federaţie în Cehia, dar m-am simţit mult mai bine cu ale mele. Mi-am pus baieurile mele pe roţile pentru Europene şi am zis că aşa vreau să fie bicicleta. Posibilitatea să iau roţi de la FRC mi-a fost oferită cu siguranţă, nu pot spune nu.

Dar asta a fost tot? Federaţia nu-şi poate permite să-ţi dea o bicicletă dată fiind această performanță? Cât ar costa ea?

Cu siguranţă că federația poate să cumpere o bicicletă sau chiar două (cea de urmărire individuală este diferită de cea de fond), trebuie doar să-și dea interesul. Poate domnul Novak are ceva materiale de la federație cumpărate pe anumite proiecte. Poate pe viitor și eu voi putea beneficia de asemenea materiale, dar deocamdată nu știu nimic. O bicicletă de top ar costa cam 15.000 de euro. Poate spre 20.000 de euro dacă îți iei tot, tot de top.

Tu spuneai că ai concurat pe roţi din China. Mă gândesc că există și mai bune de la firme tradiționale din Europa. Se poate spune că ai concurat pe roți bune, dar second hand raportat la topul mondial?

Un fel de roți bune, dar “fake”! Adică sunt bune, dar nu chiar așa de bune... Am pus mâna pe roți bune de velodrom și se învârt când sufli pe ele. Contează foarte mult. Concurenţii mei aveau toţi roţi foarte, foarte bune.

„Federaţia nu voia să mă înscrie, le-am spus că merg pe banii mei”

Cu ce te-a ajutat federaţia în drumul spre această performanţă?

Sincer, nu pot să spun că m-a ajutat foarte mult. Adică n-am primit mai nimic de la federaţie. Anul trecut mă rugam de federaţie să mă înscrie la Europene. Le spuneam că dacă nu aveţi bani sau nu e buget, nu e problemă, eu vreau să merg, mă înscrieţi şi mă duc pe banii mei, e visul meu. Fără să mai amân încă un an, încă un an, până când?!...

Le-ai cerut sprijinul, există un dialog, să le spui 'am nevoie de asta'? Ei ce zic?

Eu nu sunt genul ăsta de om, cine mă cunoaşte ştie foarte bine că nu cer. Dacă mi se dă, e binevenit. Dar să cer eu, vreau să-mi daţi bicicletă, niciodată.

Cu înscrierile au fost probleme? Că ştiu că în trecut au existat...

Da, pe vremea domnului Selejan, mai demult, am păţit cu Mondialele, trebuia să merg cu Răzvan Jugănaru şi au pierdut data limită de înscriere şi nu ne-am mai dus.

Şi acum, totul a fost în regulă?

Acum totul a fost în regulă, dar anul trecut cu multe întrebări, rugăminţi, şi toate cele...

Ca să te înscrie?

Da, ca să mă înscrie federaţia, singur nu pot.

Dar de ce a trebuit să te rogi ca să te înscrie?

Pentru că ori n-au încredere în mine... nici anul acesta n-au avut încredere în mine, abia după ce am demonstrat la naţionale că pot şi sunt capabil să fac un rezultat bun, abia după aceea m-au felicitat şi au zis, da, ai fost cel mai bun din cursă, dar staţi puţin, campionatul naţional nu e un criteriu, şi atunci... eu n-am mai zis nimic, nu sunt genul să mă laud.

Daniel Crista: „Am auzit că antrenorul personal al preşedintelui e plătit cu 30.000 de euro pe an. Antrenorul meu îşi plăteşte singur combustibilul şi se roagă să fie acreditat”

Povesteşte-mi desprea situaţia aceasta cu antrenorii care a declanşat un conflict puternic în cadrul federaţiei chiar înainte de alegeri, cu antrenorul tău Iorgos, cu italianul pe care l-a adus Eduard Novak... Înţeleg că deşi Iorgos a fost votat să fie antrenor federal, el nu a fost angajat. Italianul da, care e situaţia, din punctul tău de vedere?

Cristiano Valoppi, dacă îl întrebaţi pe el, cred că e un om sincer, ştie că nu a avut o contribuţie majoră la acest rezultat. Iorgos, da, a fost ales să fie antrenor federal şi se chinuie de vreo două, trei luni să-şi facă contract, fuge după preşedinte (Eduard Novak) de colo, colo, ca să-i semneze contractul, să-şi intre în atribuţiuni.

La Europene ... nici eu nu ştiu exact, că nu vrea să mă încarce cu tot negativismul ăsta... dar din ce am auzit el s-a zbătut foarte mult, s-a dus pe la federaţie, s-a rugat de ei să îi facă acreditare...

Deci el a fost acreditat de federaţie sau nu?

A fost acreditat într-un final, după multe rugăminţi, federaţia a dat mail, în ghilimele, că nu a fost trimis mailul, l-au scris de faţă cu Iorgos, dar din câte am înţeles nu l-au trimis, Iorgos a plecat liniştit, a sunat la comisarii de la velodrom (la Plovdiv) „Aţi primit mailul?”, „N-am primit nimic”, „Păi cum n-aţi primit?!”... Şi s-a dus înapoi şi într-un final au trimis mailul...

De ce se întâmplă lucrurile acestea?

Nu ştiu. Acum, din ce am înţeles, Cristiano Valoppi trebuie să fie plătit cu 30.000 de euro pe an. Nu ştiu dacă e o sumă reală. Pentru mine e o sumă ireală!

Prea mare?

E un pic cam mare. Staţi un pic! Iorgos de ani de zile dă bani din buzunar pentru motorină, pentru mâncare, şi n-a fost niciodată plătit de federaţie. Şi face din suflet, şi face toate astea pentru că vrea el, nu l-a plătit nimeni. Şi acum dintr-o dată antrenorul preşedintelui, care e italian, e plătit cu 30.000 de euro!

Dar de ce spui „antrenorul preşedintelui”?

Pentru că e antrenorul lui personal... Dar nu prea vreau eu să mă bag în toate discuţiile astea pentru că la un moment dat se vor întoarce împotriva mea...

„Dl. Novak mi-a pus mereu beţe în roate, Probabil că nu mai are loc de noi”

Ţi-e teamă de consecinţe din partea lui Eduard Novak?

Păi, mie mi-au fost puse beţe în roate de către domnul Novak încă dinainte, anul trecut când eram la echipa Giotti Victoria eu eram legitimat şi la Steaua Bucureşti ca echipă de club, şi este voie, pentru că pe licenţă ai „club” şi „echipă”.

Este o chestie total legală. Şi el pur şi simplu nu mă lăsa să particip la curse, îi punea pe toţi comisarii din România să mă dea afară din curse, când mergeam cu Steaua, şi ne făcea probleme, şi la campionatele naţionale...

Ce e povestea asta, ai primit vreo explicaţie?

El spune că nu e corect, că nu pot să fac aşa ceva. Dar dacă ne uităm la clasamentele din Turcia, din Rusia sunt oameni care participă la clubul lor în anumite curse, fără probleme. Nu ştiu o explicaţie. Ori că noi am venit de la Giotti, eu cu Dima, Dobre, Denis Vulcan, ciclişti destul de ok, în România şi nu mai putea nimeni să câştige nimic, adică dl. Novak nu mai avea rezultate cu echipa lui...

Pentru că Eduard Novak, trebuie spus, este preşedintele federaţiei, este şi ciclist (medaliat cu aur paralimpic) şi este şi conducător de echipă, are echipa din Tuşnad, mulţi contestând toate aceste calităţi în acelaşi timp. Tu ce părere ai?

Da, nu mi se pare un lucru corect. Pentru că fără să vrei, fără rea intenţie, te duci spre echipa ta, adică dacă eu îmi fac echipă şi vreau să fiu preşedinte, vreau să duc un pic şi către echipa mea, să-mi promovez echipa, fără să-mi dau seama. Nu cu rea intenţie, dar e automat, tragi către „copilul” tău.

Etichete: eduard novak , federatia romana de ciclism , daniel crista

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News