Miza generaţiei

E un campionat european bun. Cu meciuri peste media Ligii Campionilor. Avea dreptate Mutu când spunea că nivelul e de dincolo de grupele Champions. Mi-a plăcut mult Ucraina, chiar dacă până acum e singura care a pierdut la mai mult de un gol diferenţă. Meciul lor cu nemţii mi s-a părut cel mai bun, un pic peste al nostru cu francezii.

Noi...Citez iar din clasici (în fotbal). Lupu spunea ceva de genul că am luat 10 la "distrus", să vedem cât luăm la „construcţie”. Bine, nu mi se pare deloc că vineri am otrăvit fântâni şi am pârjolit totul în jur. Am jucat cât am putut de modern, am încercat să ţinem mingea. Am pus cât am putut probleme, am avut forţa să reacţionăm. Au fost peste aşteptări, dar fiind aşa, au creat aşteptări pentru ultimele două jocuri din grupă.

Ideea e că trebuie să impunem ritmul cu Elveţia şi mai ales cu Albania. Că nu mai avem de aşteptat, că nu vom mai fi preocupaţi de a ne organiza, de a alerga mai mult ca adversarul. Va trebui să jucăm altfel. Să trecem la „next level”. Cred că suntem capabili şi mai cred că trebuie să păstrăm ce a fost bun cu Franţa. Dorinţa, atitudinea, dăruirea, sacrificiul. Ştiu sună pompos, are iz de lozincă, dar pentru a ne depăşi limitele, trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine şi să ne evaluăm corect resursele. Ca individualităţi şi elveţienii ne sunt superiori. Nu atât de mult ca francezii, dar atâta timp cât patru-cinci dintre titularii lui Petkovici joacă în mod constant în Bundesliga.

Marele câştig e că naţionala asta a stârnit interes, că a atras atenţia românilor, că zeci, dacă nu sute de mii, sunt în blocstarturi, aşteptând să iasă miercuri seara în stradă. În Franţa, la acest european a pierdut un meci, dar e pe cale să îşi câştige respectul compatrioţilor. O şansă şi o miză enormă pentru această generaţie.