Grădinari de top. Astăzi Flavius Stoican. Plantează roșii și are nostalgii cu câinii roșii

Pe Flavius Stoican l-am găsit acasă la el, la Severin, acolo unde se află împreună cu familia încă de la începutul acestei pandemii.

Pentru cei care nu știu fostul internațional este genul de oltean șugubăț, mereu pus pe glume, tonic și cu un aer vesel, fresh așa.

Pe vremea când juca, făcea echipă cu Bărcăuan, Raț și atâția alții și în întreținerea atmosferei dintr-un vestiar. Sigur că, odată ajuns antrenor și-a mai estompat pornirile, ascunzându-se în spatele măștii de pedagog.
Rămâne însă la părerea că atmosfera bună valorează enorm la echipa pe care o conduce și promovează cât poate de mult asta în rândul elevilor săi.

Flavius Stoican, despre experiențele trăite la două dintre cele mai pătimaș iubite echipe din fotbalul nostru: Petrolul și Dinamo

Perioada de pauză forțată i-a permis inclusiv o introspecție în scurta lui carieră ca tehnician.  Pare că din tot, cel mai tare regretă perioada Petrolul, poate și pentru că este cea mai recentă experiență:

”Nu am avut timp să fac ce îmi doream. Oamenii nu au răbdare acolo și dacă i-aș sfătui ceva, asta i-aș sfătui, și pe fanii Petrolului, și pe cei care conduc, să aibă mai multă răbdare, pentru că se pot face lucruri extraordinare la Ploiești.

Eu m-am atașat de toate echipele pe la care am trecut, deci am rămas cu ceva și pentru lupi".

Dar pentru câini? ”Acolo e o poveste cu totul și cu totul specială. Îmi amintesc și acum  momentul când a venit la mine nea Costică Anghelache și m-a întrebat dacă pot conduce echipa Dinamo.
Eu eram antrenor la formația a doua a clubului și am zis: 'Nea Costică, până la urmă e o echipă de fotbal, nu îmi cereți să duc rachete pe Marte și nici să manageriez Institutul de Fizică Atomică, mă bag'. Și fără falsă modestie cred că m-am descurcat. A fost o experiență extraordinară, dar totul s-a rupt când eu împreună cu jucătorii ne bucuram că am ajuns pe loc de Europa și visam cum o să jucăm pe marile stadioane,  timp în care, pe la spate, nea Costică al meu și cu Negoiță pregăteau insolvența.

Și eu care credeam că am o relație excelentă cu ei, făceam strategii, vorbeam de cum ne întărim ca lot, glumeam, totul părea așa idilic. Atunci s-a rupt ceva în mine și din păcate, constatăm în timp, că și în ceea ce înseamnă Dinamo. Îmi doresc din tot sufletul să depășească perioada asta și îi țin pumnii lui Adi Mihalcea".

La vară își va face salată din legumele plantate cu mâna lui în curte

Despre viitor? "O iau ușor, nu mă grăbesc. Categoric că mi-e dor de fotbal, de vestiar, de băieți, de rutina aceea pe care abia acum o prețuim. Pas cu pas, să ne mai relaxăm, din punct de vedere al măsurilor zic acum, să ne recăpătăm libertatea de mișcare și apoi ne reconectăm la ceea ce numim normalitate".

Persoanele tonice, dinamice, optimiste au un avantaj în vremurile astea:

"Îmi place să cred că mai am rezerve. Sunt consilier și pentru fiica mea (handbalistă de performanță), pe care o simt că acuză și ea șocul a ceea ce se întâmplă. Durează de ceva vreme și e destul de greu. Altfel, ne găsim de lucru pe lângă casă. Am luat răsaduri, semințe, pun roșii, castraveți, tund iarba. Gospodar în toată regula. Mă iau cu una, cu alta. Trece timpul. Noroc că stăm la casă!".