Shenzhenfantasticele

Ciudat sentiment să te uiţi la o astfel de confruntare şi la acest nivel. Dintotdeauna am spus că tenisul, alături de handbal, e sportul care consumă cel mai mult. OK, vorbesc în numele meu. Mă consumă cel mai mult. E fascinant şi dătător de adrenalină, doza de imprevizibil şi ritmul în care se schimbă totul sunt enorme. Spectaculozitatea, dinamica. Practic de un singur punct poate atârna soarta unui meci, a unui turneu. Gândiţi-vă cum e ca spectator să ieşi la o pauză între game-uri. Am păţit-o la Arenele BNR, când încă se intra pe Central. Stai în spatele porţii grele de fier şi aştepţi...Mingea loveşte banda fileului şi...cade în teren. Eu nu văd suprafaţa de joc, dar simt după reacţia tribunei, după oftatul sau strigătul entuziast al doamnelor cu evantai ce se metamotfozează în veritabili tifoşi pe durata unui astfel de meci. Asta înseamnă că mai e un set...sau două. Că în loc să pleci acasă după un meci sau un turneu, aşişti în continuare la un meci teribil, pe care l-ai vrea, în mod egoist, prelungit la limita suportabilităţii.

Să înmulţim cu...mult trăirile celor care joacă. Ce nervi, ce stăpânire de sine, ce capacitae de a găsi soluţii în criză de timp şi spaţiu şi a le transpune în loviturile care ne descătuşează sau ne amărăsc pe noi, fanii. Sau profanii...

Irina şi Simona. Din nou faţă în faţă. De data asta tocmai în China, la Shenzen. Sportul ăsta nu încetează să ne ofere situaţii care ele însele se constituie în poveşti incredibile. Acum se bat una cu ceallaltă, pe viaţă şi pe moarte, pentru fiecare punct, pentru ca în câteva zeci de minute să stea de aceeaşi parte a fileului, luptând ca echipă pentru un loc în finala de dublu. Intensitatea acestei semifinale este întrucâtva comparabilă cu sfertul de la Madrid din 2016. Atunci când Begu i-a luat şi singurul set din cele cinci partide jucate una împotriva. Putem spune că Simona este pentru compatrioata sa şi a noastră cam ce era Sharapova pentru ea...Un complex depăşit tot în China, la aproape două mii de kilometri distanţă în octombrie 2017.

Singura diferenţă este că de la Madrid şi până acum relaţia dintre cele două a evoluat. Joacă dublu. Chiar şi aici la Shenzen...Să nu uităm de faptul că în sferturi au salvat împreună cinci mingi de meci într-un meci teribil de specatculos în care au revenit în decisiv de la 0-7. Coechipiere şi sub tricolor când ne reprezintă la FED Cup, plus apariţii în public (petrecerea de Crăciun, de exemplu) care demonstrează că au surmontat rivalitatea, sau că măcar au lăsat-o pe teren.

Cât despre meci, scorul te-ar face să spui că a fost unul fără istoric. Statistica, cel puţin din primul set, şi desfăşurarea ostilităţilor nu au lăsat însă senzaţia unui dezechilibru atât de evident. Irina a stat în teren, s-a luat la trântă cu adversara, a replicat cât a putut, biciuită fiind de mingile principalei favorite. A fost un tenis bun, plăcut ochiului, cu schimburi de mingi extraordinar de frumoase. Halep a fost la conducere, a avut iniţiativa. E într-o formă bună şi o arată cu fiecare lovitură, cu orice gst, dar Begu nu a avut nimic de pierdut şi când a transpus asta în tenisul jucat a echilibrat confruntarea şi a adus suspans într-un duel ce părea încheiat înainte să înceapă.

Orgoliile (de multe ori inutile) nu-s comparabile cu cele din fotbal, astfel că nu putem spune că Begu şi Halep au împărţit România în două ca Steaua şi Rapid pe vremuri. Din contră, am rămas cu plăcuta senzaţie că indifernet de cine va fi învins, noi vom fi câştigători. Ne-am bucurat de tenis, de tenisul lor pe alocuri cu zâmbetul pe buze. Urmărind meciul mi-a venit în cap că fetele noastre conduc lumea. În sportul ăsta, la momentul ăsta. Ar trebui să fim mândri de asta. Serios. Nu e puţin lucru. Mediatizarea de care se bucură tenisul, banii din acest sport, potenţează performanţa lor. Nu ne putem reprima gândul că într-o zi vom vedea supremaţia aceasta transpusă într-un titlu mondial...Şi să vorbim despre Fedcupfantastice!