Moruţani de liceu. Olimpici şi elite

Lăsaţi-ne să ne bucurăm. De fapt lăsaţi-i pe ei să se bucure în primul rând. Pentru ei şi pentru noi. Că ne-au bucurat. Victoria asta este despre fotbal, dincolo de alegeri şi alte prostii efemere.

Sunt sub impresia meciului şi poate prea entuziasmat, dar îmi asum. Nu am văzut niciodată de când lucrez cu adevărat în acest domeniu conex fotbalului o Românie care să joace aşa. Am încurajat „tricolorii” vechi şi adevăraţi din peluze, am tremurat în faţa televizorului elev şi liceean fiind. Cam la vârsta lui Marco. Cum care Marco?! Dulca! A lui Olimpiu, a lui Alexandru sau Andrei.

Cu Serbia am început sus. Cam de unde ne luaseră adversarii. Cu un pressing adânc în terenul lor, dispuşi la efort, comprimând spaţiile. O echipă atipic de scurtă şi de elastică. Şi minutele treceau. Uimiţi sârbii încercau să aducă meciul în realitatea imaginată de ei. Urmaşi ai unei campioane mondiale la nivel Under, jucători cu firmă şi cotă. Dar pe teren era altceva. Mai puternici din punct de vedere fizic ai noştri, iar în momentul în care aveau mingea inimaginabil de abili, de tehnici, de dezinvolţi. Ieşindu-le totul. Cu determinare, vână şi responsabilitate.
În fiecare compartiment jucători maturi, talentaţi şi dedicaţi. Un ax central solid şi articulat: Vlad-Dima-Screciu-Băluţă-Dulca-Dragomir-Sântean, cu influenţe decisive de la mijloc în sus ale „benzilor” Măţan şi Moruţan.

Relaţii de joc, seriozitate şi fantezie. Multă fantezie. Asta am văzut cu Serbia.
Şi de pe margine, discret, dar implicat cu aerul său de pedagog hârşâit, capabil să ţină în frâu şi băieţasi de la şcoala de corecţie, dar şi capacităţi eminente: Adi Boingiu. Cu ochi şi pungi sub ochi de atâta căutat tinere talente, dirijând de pe margine o generaţie despre care spune că e printre cele mai bune pe care le-a avut fotbalul românesc. Iar mix-ul acesta cu Under 21-ul lui Isăilă poate fi cheia pentru zăpezile de altădată.

Şi mai e ceva de spus. Le-am ascultat declaraţiile după meci. Decenţi, maturi, articulaţi şi foarte de bun simţ şi aici. O plăcere să îi vezi. Pe teren şi nu numai.