Bourceanu: Vrem să terminăm meciul! Colțescu: Poftiți pe teren!

Ca insider în celula de criză condusă de Colțescu în Giulești, imediat după incidentele survenite după bricheta ce l-a lovit pe Chiricheș, trebuie să spun că am fost surprins plăcut de schimbarea de atitudine ale celor care până cu câteva zeci de secunde înainte se încăieraseră pe gazon. Parcă odată ajunși sub peluza dezafectată s-a intrat într-o altă dimensiune și oamenii transfigurați au devenit brusc raționali și responsabili.

Sincer, m-a impresionat tare stăpânirea de sine a lui Colțescu și felul în care a condus discuția. După ce a chemat la el reprezentanții echipelor, căpitanii plus delegații, a comunicat: “Domnilor, am văzut cu ochii mei tot ce s-a întâmplat. Am fost acolo, așa că nu încercați să mă mai influențați. Vom ieși pe teren și vom relua partida. De altfel, Alex Bourceanu a spus în numele echipei că dorește să continue acest meci și aceast lucru se va întâmpla acum. Poftiți pe teren!”. La sfârșitul scurtului discurs le-a cerut lui Dănuț Perjă și MM Stoica, dar și altor steliști din stafful tehnic să rămână în zona vestiarelor, pentru a se evita inflamarea spiritelor și așa încinse. Sigur că la rece e de discutat cât de regulamentare au fost deciziile luate, inclusiv cea a interdicției aplicate oficialilor roș-albaștri de a mai reveni pe gazon și categoric că dacă ar fi să facem o paralelă între cazul Bricheta I și Bricheta II parcă mai de suspendat pare să fi fost jocul de duminica trecută. 

Și trebuie să mai recunoaștem ceva: dacă nu ar fi fost fluxul de e energie venit de pe bănci și din tribune, am fi avut parte de un meci tensionat și anost, cu puține realizări. Rapid a încercat să blocheze cât mai departe de poartă posesia și benzile Stelei, în timp ce oaspeții au făcut eforturi să își impună forța de joc care a adus-o în postura de a conduce autoritar competiția internă. Era clar din start ținând cont de situația specială a giuleștenilor că orice alt rezultat decât victoria Stelei constituia o minisurpriză și o realizare uriașă pentru o formație ajunsă a nimănui. Practic, în afară de suporterii adevărați staff-ul și jucătorii rapidiști nu simt niciun sprijind de luni bune.

Am plecat de la stadion cu sentimente amestecate, cumva derutat de felul cum au balansat lucrurile. O doză de imprevizibil, pe care l-am fi putut anticipa din declarațiile pe cât de provocatoare, pe atât de inutile din zilele premergătoare confruntări. O dezamăgire plăcută dacă e să caracterizezi atmosfera. Încurajările superbe și dăruirea totală a galeriei, contrastând cu inconștienții care aruncă cu fel și fel de obiecte, punând în pericol integritatea celor aflați pe teren. Una peste alta, am mai trăit un episod dintr-un meci încins. Pentru spiritul fotbalului e important e că meciul s-a terminat pe teren și că violența de pe final nu a escaladat mai mult. O experiență de pe urma căreia suntem obligați cu toții să învățăm ceva. Oficialii să nu mai inflameze inutil și premeditat spiritele și așa încinse. Au fost gesturi și declarații care nu își aveau locul înaintea acestui meci. De partea cealaltă, cei care au în tribună comportament de scelerați să fie interziși pe viață în stadion și în funcție de gravitatea gesturilor să suporte și consecințe mai dure. Iar toate astea trebuie stipulate în norme clar și neinterpretabile de cine știe ce comisie în funcție de te miri ce interese.