Barcelona fără Puyol

A fost din nou cutremur în România pe 4 martie.

În fotbal, în politică, oarecum şi-n televiziune. În nici un caz n-o să mă refer la situaţia politică. N-o să mă refer nici la verdictul justiţiei. Ne place sau nu ne place, eu am învăţat că justiţia nu se comentează. I-am cunoscut pe toţi cei 8 oameni de fotbal implicaţi în acest dosar, pe unii mai mult, pe alţii mai puţin, cu unii am vorbit mai mult, cu alţii mai puţin, de-a lungul timpului, cu unii am colaborat mai puţin, Gică Popescu, cu alţii mai mult, MM de exemplu, cu care am arătat, timp de aproape 4 ani, că un stelist convins şi un anti-stelist, cândva la fel de convins, pot coabita civilizat într-o emisiune în care se vorbeşte ALTFEL despre fotbal şi nu împarte lumea în pro ori anti-Steaua.

Nu mă bucur de răul lor, aşa sunt eu construit, dar nici nu sunt afectat în vreun fel, căci vorbim totuşi de nişte bărbaţi care au fost permanent conştienţi de cea ce fac şi de urmări. Un individ, cu scuzele de rigoare, nu pot să-l numesc altfel, care îşi face cont fals de facebook şi de e-mail pentru a mă înjura, neavând curajul s-o facă folosindu-şi numele adevărat şi meseria pe care o are, m-a întrebat dacă am vărsat o lacrimă pentru MM. Îl anunţ şi pe el, cum îi anunţ pe toţi, că da, am vărsat o lacrimă, dar pentru pisica mea, pe care o aveam de 15 ani şi pe care o lăsasem la părinţii mei, şi care s-a stins ieri, dar abia după ce m-a văzut, căci eu o salvasem de pe stradă, m-a privit în ochi, a mieunat încet şi m-a lins uşor pe mînă. Şi da, am o lacrimă chiar şi acum gândindu-mă. În nici un caz nu pot avea o lacrimă pentru un bărbat, pentru nişte bărbaţi, care trebuie să respecte un verdict al justiţiei, verdict pe care eu nu-mi permit să-l comentez în nici un fel.

Am lămurit-o şi pe asta! Nu vreţi să vorbim totuşi despre fotbalul adevărat? La asta mă pricep, cred, mai bine ca la alte lucruri. Pe 4 martie, în timp ce România era cutremurată de tot felul de veşti, în Spania, un mohican al fotbalului anunţa că se retrage: Carles Puyol. Nu-i aşa că v-a scăpat lucrul ăsta? Ei bine, da, Puyol a anunţat că la vară se va retrage de la FC Barcelona. Dacă o va face şi din fotbal, rămâne să vedem la vară.

E un mic cutremur totuşi. Puyol şi FC Barcelona s-au identificat în toţi aceşti ani în care Puyol a îmbrăcat tricoul echipei catalane, de cele mai multe ori însoţit de banderola de căpitan. Un tricou şi o banderolă pe care Puyol nu le-a trădat niciodată şi în folosul cărora a luat această decizie. Putea să mai stea liniştit încă doi ani, atât cât mai avea contract, dar a preferat să nu înşele pe nimeni şi în primul rând pe el însuşi. A simţit că nu mai poate juca la acelaşi nivel şi a renunţat, ca un cavaler ce-a fost tot timpul.

Puyol asta a fost, un cavaler într-o armură cam firavă, un Robocop cu un blindaj penetrabil. Pe cât de puternic din punct de vedere fizic, pe atât de afectat de accidentări. Vreo 25 de accidentări, de-a lungul unei cariere colosale, în care a câştigat tot ce se putea cîştiga, deşi ghinionul l-a urmărit mereu ca un frate geamăn. Mulţi s-ar fi retras, s-ar fi predat în faţa acestui ghinion, el n-a făcut-o. Şi-a rupt picioarele, mâinile, faţa, aproape nimic nu i-a rămas neatins. În afară de orgoliu, evident, şi de caracter, care l-au făcut să revină de fiecare dată, ca un Superman cu o coafură incertă şi destul de puţin estetică.

A fost inima Barcelonei şi a ”naţionalei” Spaniei, cu care a devenit campion european şi apoi campion mondial. ”Furia roja” şi-a canalizat furia în Puyol, iar acel gol din semifinala cu Germania a adunat forţa de care era capabil. Puyol nu va rămâne în istoria fotbalului cu tehnica sau dribligurile sale, ci cu tăria de caracter. Care l-a ajutat mereu să se regenereze, să se reinventeze.

Poate că va mai juca fotbal. Poate la Milan, unde era să ajungă acum vreo 10, cînd Milan era în culmea succesului. Poate la Monaco, unde ar fi nevoie de experienţa lui. Poate în altă parte. E sigur însă că Barcelona a pierdut mai mult decît un fotbalist, a pierdut o emblemă. La fel de sigur e însă şi altceva: dacă până la vară, Puyol va fi pus în situaţia de a-şi rupe pentru Barcelona şi ultima parte din corp rămasă neatinsă, nu va ezita nici o clipă.