Un trofeu pentru Simeone şi Klopp…

În pragul semifinalelor din Champions League și Europa League, este momentul să ne plecăm capul în fața a doi antrenori cu adevărat speciali prin felul în care și-au transformat nebunia în performanță: Diego Simeone și Jurgen Klopp. Argentinianul continuă să surprindă și în Primera Division și în Europa cu aceeași filosofie care l-a adus în urmă cu doi ani atât de aproape de Paradis: muncă neîntreruptă, umilință și combativitate până la ultima picătură de sudoare și de sânge. Jose Mourinho, Carlo Ancelotti, Pep Guardiola, Tata Martino, toți antrenori plătiți cu sume uriașe, au venit, s-au înfruntat cu Cholo, apoi au plecat din La Liga fără a se putea lăuda că l-au putut supune. Acum, a venit rândul lui Luis Enrique și al lui Zinedine Zidane să muște din țărâna eșecului în fața lui Simeone, omul văzut de fanii lui Atletico drept alchimistul perfect: a reușit să transforme în adevărate piese de aur de 24 de carate niște soldăței de plumb, pe care mulți îi uitaseră la fundul cutiei cu jucării. Meritele sale sunt numeroase: a implantat un sistem excelent de pregătire fizică, un plan de joc eficient și exploatează la maximum resursele lotului său. Dar calitatea esențială a lui Cholo este că a schimbat mentalitatea de perdant a clubului și și-a făcut jucătorii să creadă că pot învinge pe oricine, indiferent de adversarul înfruntat. Îndrăznesc să afirm că nicio echipă din lume nu este atât de dependentă de antrenorul său precum este Atleti de Simeone!

De aceea, declaraţia lui Quique Estebaranz, un fost jucător al lui Atletico şi al Barcelonei, despre antrenorul argentinian este perfectă pentru întruchiparea acestui erou aparte al fotbalului mondial: „Simeone reprezintă tot ceea ce înseamnă, de fapt, Atletico! Trebuie clonat cumva sau ar trebui să fie obligat printr-un decret, prin contract sau chiar torturat, dacă e nevoie, să rămână la Atleti! El este exemplul perfect de antrenor pentru această echipă!”

Atletico i-a avut pe Diego Costa, Arda Turan, Thibaut Courtois, Radamel Falcao, David Villa, Raul Garcia, apoi i-a vândut pe bani frumoși, dar cu toate acestea, stilul lui Simeone nu s-a alterat deloc. Atletico a rămas o echipă care bagă frica în adversari încă dinaintea primului fluier al arbitrului. Este suficient să îi privești în ochi pe oamenii lui Cholo ca să simți aceiași fiori reci pe care îi inspiră și All-Blacks rivalilor din rugby în timpul celebrului Haka. Și asta pentru că toți știu că băieții antrenorului Simeone abordează fiecare partidă așa cum o făcea jucătorul Simeone: ca un pirat cu cuțitul între dinți gata să sare la beregata adversarilor, indiferent de numele, calitățile și CV-ul lor.

„În fotbal, ca și în viață, poți avea totul astăzi și nimic, mâine! Orice ar fi, trebuie să mergi mai departe. Trenul vine o singură dată! Dacă nu te urci în el, l-ai ratat definitiv!„, a declarat Cholo după finala Champions League, pierdută dramatic în fața rivalilor de la Real Madrid în 2014. Numai că încăpățânarea lui Simeone l-a adus din nou în ipostaza de a răzbuna marile neîmpliniri ale lui Atletico în drumul spre primul trofeu Champions League. În semifinale, ar putea semna revanșa în fața lui Bayern Munchen, echipa care i-a interzis visul la gloria continentală în 1974, iar în ultimul act, ar avea șansa de a face uitat eșecul de la Lisabona în fața Realului. Astfel, Cholo ar arăta că pentru el trenul vieții oprește de două ori! Iar a doua oară, se și urcă în el …

Pe de altă parte, Jurgen Klopp merită un trofeu fie și numai pentru felul în care i-a făcut să cânte a capella celebrul You’ll Never Walk Alone pe marile legende ale lui Liverpool, Kenny Dalglish și Ian Rush. La fel ca și Simeone, Kloppo s-a transformat în cel mai nebun șef de galerie de pe marginea terenului, dar și într-un dirijor cum nu a mai existat nimeni până la el în corul minunat de pe Anfield. Imprevizibilul, spectacolul, drama, frumusețea pură, dar și dură a fotbalului a existat dintotdeauna în ADN-ul lui Liverpool și al miticei sale arene, însă Klopp a dus toate aceste elemente la un nivel unde doar cerul aproape mereu cenușiu de pe Merseyside se află mai presus. Poate că nici acum, „cormoranii” nu vor câștiga vreun trofeu, dar asta aproape că nu mai contează pentru că, în nebunia lui, Klopp are calitatea aparte de a transforma un eșec pe teren într-un triumf etern al sufletului.

În 1958, celebrul jurnalist francez Gabriel Hanot, cel care a avut ideea înființării Cupei Campionilor Europeni, scria că în meciul Brazilia – URSS 2-0 de la Cupa Mondială din Suedia a văzut „cele mai bune trei minute de fotbal din istorie”, vrăjit de magia lui Garrincha și Pele. Păcat că Hanot nu a apucat ultimele 25 de minute din Liverpool – Borussia Dortmund 4-3! Probabil că și-ar fi schimbat părerea … Iar cei care au trăit pe viu finalul partidei de pe Anfield își vor aminti pentru totdeauna de acea clipă de fericire sublimă în momentul când mingea trimisă cu capul de Lovren a sărutat plasa porții lui Weidenfeller. Toți fanii lui Liverpool știu deja că vor lua cu ei acel crâmpei de bucurie pură care li se va derula prin fața ochilor ca într-un film al vieții în momentul când vor pleca din această lume. Pentru asta, nimic altceva nu mai contează!

P.S. Nu vreau să îl uit și pe Mircea Lucescu … La 70 de ani, nea Mircea continuă să performeze la cel mai înalt nivel, cu aceeași pasiune nealterată pentru fotbal și în condiții total improprii. Simeone, Klopp și Il Luce sunt deja campionii acestui sezon european!